„Dumnezeul meu, Dumnezeul meu pentru ce M-ai parasit?”, striga Hristos pe Cruce, in numele tuturor deznadajduitilor lumii, ne aminteste IPS Teofan, Mitropolitul Olteniei.

Noaptea de Pasti este, parca, simbolul vietii noastre. Traim intr-o mare de intuneric. Greutati de tot felul raspandesc bezna in viata noastra si a semenilor nostri.

Cu toate acestea, in intunericul cel mai adanc si in bezna cea mai neagra rasare o stea, se aprinde o lumina, apare o nadejde. Nadejdea noastra este Hristos cel mort pe cruce si inviat din morti.

Da! Deznadejdea este drama omului de ieri si de azi. „Glasul celor fara de nadejde” se aude pretutindeni. „Scade nadejdea in adancul inimii... si nu stii de unde vine chinul”, spunea un intelept din vechime (Cartea intelepciunii lui Solomon 17, 12). Chinul deznadajduirii izvorat din golul inimii si din lipsa sensului vietii domina tot mai multe suflete.

Drama este cu atat mai mare cu cat constatam faptul ca nu lipsa hranei, a locului de munca sau a locuintei da nastere astazi valului nestavilit de crize sufletesti. Acestea sunt cauzate in primul rand de tristete, de dezorientare, de incapacitatea de a mai sesiza vreo lumina in sine, in altii sau in lume. Urmarea directa a acestor stari este recursul la sinucidere – simptom al unei lumi in care si „Dumnezeu ar fi murit”.

Da! Hristos a murit, dar a inviat a treia zi. El a murit pentru a lua asupra Sa toata durerea omului, inclusiv a celui cazut in deznadejde pentru ca este parasit de toti si crede ca si Dumnezeu l-a parasit.

„Dumnezeul meu, Dumnezeul meu pentru ce M-ai parasit?” (Marcu 15, 34), striga Hristos pe Cruce, in numele tuturor deznadajduitilor lumii.

Acestor deznadajduiti, care suntem noi, Hristos le spune: „Nu va temeti!”. „Nu va inspaimantati”. „Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pre voi”.

„Nu va intristati, ca ceilalti, care nu au nadejde”, ne spune Sfantul Apostol Pavel. De ce sa nu ne intristam? Pentru ca Domnul Hristos este „nadejdea noastra”, prin care „iubirea lui Dumnezeu s-a varsat in inimile noastre, prin Duhul Sfant”.

El, Hristos a inviat din morti. Daca El a inviat, vom invia si noi. Iar daca vom invia, viata noastra pe acest pamant are un sens adevarat. In acest caz, nici teama, nici deznadejdea, nici golul sufletesc n-ar trebui sa aiba ultimul cuvant.

Fiind intariti „cu nadejdea in Domnul Dumnezeu”, precum David odinioara, primim putere de a sesiza lucrurile frumoase din viata oamenilor si a lumii si, prin aceasta, biruim ispita deznadejdii.

Este atata frumusete in aceasta lume, frumusete pe langa care trecem, adesea, fara a-i percepe prezenta, adancimea si semnificatia.

Sa ne oprim o clipa pentru a contempla icoana unei mame cu pruncul in pantece sau in brate, chipul unui batran, frumusetea unei paduri, stralucirea cerului instelat sau linistea unei manastiri. Prin acestea toate si de dincolo de ele, Dumnezeu ne graieste: „Bucurati-va!” (Matei 28, 9). „Pace voua!” (Luca 24, 36).

(Foto: Soldati batandu-L pe Hristos - Icoana din Biserica de lemn din Baita, Mures, construita in 1723. Autorul este anonim)